„Ce-i altceva această carte-ființă decât un vis de iubire! Visul lor de iubire prelungit în tine cititorule. Un vis siderat de-o paloare mortală; o gura sălbatic-senzuală, sau rafinat-flămândă, devastată de suferință. Exprimând o pudoare rănită, o îndelungă și chinuitoare dezamăgire. Negostina! Asta era nebuloasa Negostina, femeia visată.
Văzând-o croindu-și drum prin mulțime, îmi spunea cineva, cred că chiar moșu-miu Fănică, ai fi fost tentat să crezi că vezi plutind în pași de vals o nălucă imaculată sau o lebădă albă transformată în Fecioara adorată.” / Alecu Ivan Ghilia