Fefeleaga si alte povestiri-Ion Agarbiceanu

Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica

Maiestria narativa a lui Agarbiceanu se manifesta cu deosebire in nuvelele si schitele care cuprind o vasta galerie de figure reprezentand, pe cat de variat, pe atat de pregnant, lumea satului, romanesc de la inceputul veacului nostrum. Scriitorul este foarte inegal, subminat adeseori de didacticism, de neglijente stilistice inadmisibile, dar cine parcurge prozele sale scurte […] descopera in masa lor epica, pe langa pagini de mare poezie naturistica, pe langa portretele rurale emotionante in inocenta lor existentiala, chiar capodopere in stare sa ridice, ca de putine ori, literature narativa romaneasca la nivelul universalitatii. In concentrarea beletristica si in profunzimea ei umana, Fefeleaga (1908) este esentiala ca o fabula de Eso psi problematica precum Moartea lui Ivan Ilici. Caci exista la Agarbiceanu un realism elementar si sintetic, ce da viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au decat ideile poetice si care este de fapt propriu naratiunii populare.

Ion Nenitescu

Istoria literaturii romane

Cuprins:
Proză scurtă (1902-1910) – Badea Nicolae, Mătușa Stana, Mistrețul, Hoțul, Bunica, Popa Vasile, Moș Viron, Cula Mereuț, Dan Jitarul, Bunica Iova, Omul cu viață scurtă, Doi bătrâni, Doamna Catalina, Fefeleaga, Luminița, Vârvoara, Vâlva-băilor, Ursitul, La o nuntă, Sănduța, Angheluș, Duhul Băilor, Valea-Dracului, Oana Precupeața, Gura satului, Lada, Melentea, Vedenii, Străinul.

Din viața preoțească (1916) – Darul lui Moș Miron.

Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu (1921) – Dura lex.