„Plasat intre doua din monumentele prozei romanesti - loan Slavici si Liviu Rebreanu -, Ion Agarbiceanu se detaseaza totusi net de profilul acestora: mai indraznet prin proiectele-i epice decat Slavici, dar mai putin adanc in sondajele psihologice si sociale decat Rebreanu, el e mai liric decat amandoi, mai receptiv la zona de fantastic si de mister a lumii taranesti, pastrand totusi o atitudine candida, optimista si tonica in fata existentei. Spiritualismul viziunii si atractia pentru temperamentele pasionale il apropie de Gala Galaction, cu care impartaseste conditia de scriitor-prelat, mai putin manifest in abordarea laturii speculative-mistice si savant-teologice prezente in opera confratelui sau.
El ramane mai aproape de perceptia cosmica «pagana» a lui Mihail Sadoveanu, cu a carui opera se inrudeste printr-o comuna sensibilitate taraneasca si o identificare cu formele vechii noastre civilizatii rurale. Masivitatea cantitativa a creatiei, vasta ei geografie, varietatea topologica si indelunga prezenta in miscarea literara a secolului il impun pe Ion Agarbiceanu ca pe unul dintre prozatorii romani cei mai semnificativi, prin viziune, etos si specific national.” Mircea Zaciu