Am făcut un pas hotărât spre el, iar el unul înapoi.
Așa urma să fie și relația noastră.
Iar acesta cred că a fost primul indiciu pe care l-am ignorat cu desăvârșire. Avea să mă distrugă la rândul lui.
Am știut-o din start, am simțit cu fiecare atom din blestematul meu corp, însă, chiar și așa, cu bărbia ridicată sfidător, am pășit pe drumul pavat cu suferință.
Brațele viciate mă cuprindeau noaptea, iar în lumina zilei deveneam doar o prietenă. Îi era teamă să-și recunoască afecțiunea față de mine. Îi era teamă să mă recunoască pe mine.
Nu-ți va plăcea povestea mea.
Nici mie nu-mi place, însă doar așa simt că pot merge mai departe.
Îmi doresc să uit trecutul, dar uitarea nu înseamnă și vindecare.
El m-a iubit în mii de feluri. Toate au fost dăunătoare.
Eu l-am iubit în unul singur. Cu inima mea. Fără rațiune sau prejudecăți.