Dupa ceva vreme l-am redescoperit pe Waltari in romanul „Femeia si strainul”. L-am regasit pe povestitorul cu un talent extraordinar care numai din cuvinte reuseste sa creeze o lume intreaga in nuante de gri si negru, sau luminoase cand soarele se ridica pe cer si in sufletul personajelor, simti vantul care poate sa te sfichiuie pe fata sau il simti bland ca o mangaiere, in functie de anotimp, simti racoarea si prospetimea aerului dimineata, simti cat de dens este aerul din casa in momentele de tensiune.