Frumusetea e unul dintre acele subiecte considerate pe buna dreptate inepuizabile. Fiecare om si, într-un fel, fiecare generatie o descopera la un moment dat si simte imboldul de a-si încerca fortele pentru a-i da o dezlegare. Immanuel Kant gasea uimitor faptul ca, în vreme ce problemele fizice si tehnice se dezvolta progresiv, problemele umane si profunde reapar cu fiecare generatie, ca si cum nimeni nu s-ar fi ocupat de ele. Faptul nu e lipsit de adevar. Cel putin asa se întâmpla cu frumosul. în schimb, în contradictie cu parerea lui Kant, aceasta situatie nu deriva dintr-o pretinsa deficienta a temei de reflectie, ci chiar din excelenta acesteia. în plus, e legata de conditia umana care, din fericire, e capabila de perfectibilitate nu doar practica ci si speculativa. Tema frumusetii e veche, dar e la fel de actuala în zilele noastre ca si pe vremea lui Platon.