Aici, Negulescu privește modernitatea cu scepticism. Sediul anxietății și angoaselor modernității rezidă în aceasta „monstruozitate”, după cum îi spune Negulescu. Posibilitatea anulării liberului arbitru face ca umanitatea să chestioneze mai bine valoarea intrinsecă a binelui și a răului și vreme de două secole, se pregătesc resorturile soluției protestante, care impune, la rândul său, naiv, dar totuși eliberator, contabilitatea morală a faptelor bune. Dar, această etapă a modernității nu va fi marcată doar de diferențele dintre catolicism și protestantism, ci și de un oarecare sindrom al toleranței religioase și compatibilității dintre monoteisme. Oana Serban