Moshe Idel este pentru mine un arhetip al bucuriei întîlnirii cu cartea. Nu cunosc o fiinţă care să trăiască cu mai mare intensitate iubirea cărţilor. Într-una dintre interpretările sale, Moshe Idel dă un statut ontologic cărţii. Deşi pune în centrul imaginarului său cultural Tora, el nu face abstracţie de varietatea cărţilor şi de faptul că ele pot fi atribuite oamenilor, îngerilor sau lui Dumnezeu. Însă, de fiecare dată ele au, printre alte dimensiuni, şi una care presupune cartea ca prezenţă eternă.