Poezia… Chemare, cunoaştere, sublimare, posesiune dulce şi înfrigurătoare, care calmează, dar nu astâmpără. Şi filosofia, care cercetează, răbdătoare şi meticuloasă, sobră, urmând o metodă. Două dimensiuni ale Omului prin care acesta se defineşte şi se împlineşte, dar care se ciocnesc, în acelaşi timp, se înfruntă şi sfâşie fiinţa ce are nevoie de ambele, în egală măsură.

Ce le separă? Ce au acestea în comun?

Ce înseamnă, pentru fiecare dintre ele, Adevărul? Sunt întrebările Mariei Zambrano din această frumoasă și tulburătoare scriere, pe care am bucuria să o împărtăşesc cu cititorii. (Vasilica Cotofleac)