Din perspectiva unei distanțări ce devine posibilă cu trecerea timpului, Ludwig Wittgenstein și Martin Heidegger ni se înfățișează drept cei mai originali gânditori ai secolului trecut. Această afirmație ar putea fi cu greu contestată. Atât întrebările pe care le pun, cât și modul în care răspund la ele îi distanțează în mod net de moduri consacrate de a concepe și de a practica filosofia.

Totodată, atât temele centrale ale acestor gânditori neconvenționali, cât și modul în care sunt ele abordate îi situează la antipozi. Îi apropie oare ceva? Este întrebarea la care răspunde această carte. Tema îi poate interesa nu numai pe cei familiarizați cu gândirea lui Heidegger sau a lui Wittgenstein, ci și pe cei dornici să se familiarizeze cu mișcări mai puțin convenționale ale gândirii. Ele sunt înfățișate într-un mod atrăgător de un autor care scrie bine. (Mircea Flonta)