Firele de wolfram rezistă la aproape 800 de grade Celsius. Radu Andriescu înregistrează în acest volum temperaturile incandescente ale unui extensiv proces de rememorare. Explorăm rute biografice sinuoase, care ne conduc de la imagini ale copilăriei și adolescenței la cele ale armatei și profesoratului, ajungând până foarte aproape de neliniștile prezentului.

„Sacoșa cu amintiri din care suntem făcuți” e materialul pe care Radu Andriescu îl topește în corpul acestui volum. Ceea ce rezultă e o reorganizare a trecutului, iar în montura acestei lumi sunt cristalizate felii de existență. Prezentul e tatonat cu luciditate, iar momentele de introspecție sunt filtrate prin propria imagine, captată de oglindă. Însă această reflexie nu e niciodată conformă.

E o imagine care progresiv se distorsionează, se înstrăinează și care capătă în cele din urmă contururi proprii.

Galeriile de personaje, rafinamentul intertextual și retorica frustă scot la suprafață, de fapt, o sensibilitate scurtcircuitată de viața de zi cu zi.

Luana Stroe

Radu Andriescu ne vorbește despre mirodenii la borcan, cimitirul celtic, șobolanul Nicodim sau turnul lui Metatron. Cum se face, așadar, că ne trezim, ca printr-un miracol subit și discret ca toate miracolele, în fața unei biografii interioare deopotrivă calde și neconcesive? În Fire lungi de wolfram, un volum pe alocuri dur, mai mereu autoironic, poemele se potențează reciproc, adesea retrospectiv, cu naturalețe narativă, accente lirice, scintilații afective și epifanice. Va rămâne o voce unică și totodată cameleonică, o voce care te urmărește încă mult timp după ce ai închis cartea.

Paul Mihalache