Într-un timp pe care mintea nu îl poate cuprinde, oamenii și animalele trăiau dimpreună. Între ele nu era nicio diferență, căci toate aveau un suflet și un spirit. În această lume plenară s-a născut și el, cel căruia Jackie Morris i-a scris și i-a ilustrat povestea – „Fiul ținutului de gheață”.

Lumea lui era peștera albastră unde ursoaica îl ocrotea atât pe el, cât și pe fratele lui. Dar într-o zi, un corb l-a răpit și l-a dus departe, lăsând-o în urmă pe mamă cu obrajii brăzdați de lacrimi. În alt capăt al ținutului, un vânător se grăbea spre casă. Acesta auzi un strigăt puternic de corb care zbură, iar pe pământ îi rămase o mogâldeață învelită într-o bucată de blană albă. Odată ajuns acasă, bărbatul și soția lui aflară dinăuntrul ei un copil.

Vreme de șapte ani, cei doi i-au spus copilului povești și i-au cântat. Și mai mult decât orice, l-au iubit. Însă toate acestea până-ntr-o zi când, aflat la vânătoare cu tata și cu mama, fiul s-a pierdut de ei în timp ce urmărea corbul. Văzându-se rătăcit, acesta a continuat să meargă, dar nimic nu-i părea familiar. După o vreme, l-au părăsit și puterile, iar oboseala și frica l-au cuprins tot mai tare.