Pictura florala a Aureliei Stoie Marginean este o meditatie vizuala asupra fragilitatii si fortei lumii vegetale. Fiecare floare pare privita pentru prima oara si totodata filtrata prin memoria colectiva a marii traditii picturale - de la maestrii flamandi si olandezi, la Delacroix si Luchian. Florile ei nu sunt simple naturi moarte, ci compozitii vii, in miscare, surprinse parca din zbor, in levitatie, acolo unde aerul dintre petale devine subiect pictural in sine. Acuarela, tempera, pastelul sau uleiul sunt pentru artista limbaje egale ale unui singur demers: re-crearea unui univers vegetal in care lumina si culoarea nasc miresme vizibile, iar tusa devine declaratie de libertate si curaj. In bujori, musetel, sanziene sau scaieti, artista redescopera urmele unei traditii universale si contureaza o viziune personala - poetica, rafinata si profund contemporana.