În atipica și convergenta antologie, „floricid”, dincolo de conținului erotic manifest, poetul interferează din necesități poietic-compoziționale, în cele două părți ale volumului: I. Neîmplinirea mă doare; II. Ceremonia realului, posibile trăiri erotologice, reflexii filosofice, antropologice, sociologice, psihologice etc., care solicită un lector activ, cu o perspectivă inter - și transdisciplinară, asupra receptării Textului, capabil să se decoperire pe sine, o descoperire hedonistă a secretului propriei intimități, dorințe, fatalități, neîmplimiri. Cititorul știe, atât scrisul = mediator erotic, cât și lectura sunt, în termenii lui Roland Barthes, „acte de erotism”. Astfel, Textul devenit „agent erotic” provoacă lectorului, coautorul scriiturii, o plăcere estetică conformă cu orizontul său de așteptare. -- Nicolae Toma