„Scrisul e ca o luptă pe care, dacă o duci la capăt cu demnitate, cu dragoste, cu eroism, cu jertfelnicie, cu atenție, cu devotament faţă de Cel Care ți-a pus pana harului în mâna sufletului, fiind deplin conștient de valoarea, responsabilitatea și urmările sale, ajungi să transformi vieţile oamenilor. Ca duhovnic al autoarei, eu, unul, consider că ea a avut și are ceva de spus lumii prin frumoasa poveste pe care ne-a împărtăşit-o în Fluturi. Vor fi multe de învățat din carte și mai multe la care se cere profunzime în gândire, dar la sfârșitul poveștii va rămâne în mintea și în sufletul fiecăruia dintre noi, cei care am râs și am plâns pe parcursul cărții, imaginea frumoasă a omului reprezentat de Irina. Om care a râs, a plâns, s-a bucurat, a deznădăjduit, a luptat și s-a resemnat, a murit părerilor altora și a înviat speranței, și-a rupt sufletul în bucățele mici pentru cine nu a meritat, pentru ca apoi să și-l adune, când nu se aștepta, din sufletele oamenilor care i-au dovedit iubirea. Asta înseamnă a scrie cu adevărat, a scrie cu sufletul tău în sufletul celuilalt.” — Preot D.I.

„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge personaj într-o carte. Poate că nu e nimic extraordinar în asta, dar să fii prietena Irinei este o binecuvântare. Le mulțumesc cititorilor ei care și-au exprimat simpatia față de mine și-i mulțumesc Irinei că a scris povestea asta. Eu știu foarte bine că și-a rupt din inimă fiecare cuvânt.”

Cu drag,

Simona

(prietena Irinei din carte)