Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei.

Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine” (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu încărcătură testamentară.

A fost tabăra tihnită a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui. O cină a Învierii, ca și cea de la Emaus.

Din cuprins:

• De ce merg la biserică...
• Câte ceva despre suferința noastră cea de toată viața
• Sub pecetea Crucii
• Tainic și smerit se arată Pruncul Hristos în fiecare prunc
• Naşterea Domnului – copilărie și poezie
• Învierea – pragul unei lumi voioase, a frumuseții mântuite și a tainelor supreme...
• Foc de tabără cu Hristos înviat la malul mării
• Duhul Sfânt, Inspiratorul frumuseții și al oricărei înțelepciuni