Cuvintele nu ard pentru a distruge, ci pentru a lumina drumul catre noi insine.

Focul din cuvinte este o chemare spre profunzime.
Un volum in care modernul si clasicul se imbratiseaza, in care emotia devine busola, iar poezia , o cale spre intelegerea lumii si a sinelui.
Intr-o lume care se grabeste sa uite, Focul din cuvinte aprinde din nou dorinta de a simti.

Aceste poezii/poeme nu spun povesti, ele cauta sensuri. In tacerea lor se aud pasii timpului, murmurul iubirii, glasul umanului din fiecare dintre noi.
Poezia devine aici o forma de rugaciune si de libertate, o flacara care lumineaza, dar nu mistuie.
Cititorul nu ramane martor, ci parte din arderea interioara a fiecarui vers.

Uneori, un cuvant aprinde lumea,
Din tacerea lui renaste gandul, scanteia, minunea.
Emotia prinde forma si tacerea capata glas

Cuvantul devine flacara, iar timpul, un popas.