Gândirea franceză din a doua jumătate a secolului XX a fost cel mai probabil ultimul mare curent speculativ capabil să reînnoiască în întregime locul în care să punem probleme și metoda de lucru. Influența ei a fost enormă, acoperind complet geografia intelectuală și toate mediile, de la reflecția politică până la critica și experimentarea artistică. Gânditorii care au promovat această înnoire au fost numeroși și de o rară calitate intelectuală, dintre ei remarcându-se Michel Foucault (1926–1984) și Jacques Derrida (1930–2004). Amândoi au denunțat presupozițiile obișnuite ale unui determinat domeniu discursiv și au atacat etnocentrismul predominant, chiar dacă prin metode diferite: Foucault prin intermediul practicii genealogice a analizei istorice, iar Derrida prin deconstrucția logocentrismului și falocentrismului. Și azi, o parte importantă a aparatului conceptual de care dispunem este influențat de acești doi gânditori. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)