Contradicția ambivalenței lumii este a căutătorului de pricini pentru toate ideile mari. Daca nu am intui ca Sebastian face aici jocul erorilor autenticiste, am avea de acuzat lipsa de consecventa.
Cu aceeasi degajare, muta piesele si ideile, caracterele si situatiile si in Femei, subintitulat roman, tiparit intaia data în 1933, cu o coperta realizata de Margareta Sterian.
Daca pauperitatea epicului din Fragmente… lasa loc silogismelor sau aforismelor, in Femei se construieste cu oarece minutie, cu un plus de observatie psihologica, chiar cu o grija pentru detaliul povestii de viata. Plot-urile sunt relativ simple: Stefan Valeriu trece prin sase experiente erotice pe care le expune amoralist. Portretele si incercările de fisa psihologica asupra comportamentului femeilor (Renée, Marthe, Odette, Arabela, Emilie, Maria) in intimitate sunt previzibile, dar consistente literar.
Nu observatia clinica este cea care ii iese, ci taietura frazei despre pasiunile traite cu indiferenta fata de conventie, cu tot grotescul candorii vinovate, al complexiunii fiintelor mai mult sau mai putin iubite.
Felul in care se diversifica tipologiile feminine in contexte erotice uneori bine disimulate in spatele camerei de supraveghere naratoriale, alteori explicite pana la concupiscenta, pare a valida „teza“ lui André Gide privitoare la monovalenta femeii (care nu ar avea caracter, ci doar instincte).
Lucian Pricop
Mihail Sebastian (pseudonim al lui Iosef M. Hechter si Victor Mincu; 18 octombrie 1907, Braila – 29 mai 1945, Bucuresti) este un prozator, dramaturg, romancier, eseist, gazetar si traducator. Este fiul Clarei (nascuta Weintraub) si al lui Mendel Hechter, functionar comercial. Urmeaza cursul elementar si Liceul „N. Balcescu“ in orasul natal. In 1926 isi sustine bacalaureatul, teza sa fiind deosebit de favorabil apreciata de presedintele comisiei, Nae Ionescu. Va absolvi in 1929 Facultatea de Drept la Universitatea din Bucuresti, pregatindu-si doctoratul la Paris (1930-1931).
Debuteaza cu versuri in 1926, la revista „Lumea” (Iasi), sub pseudonimul Eraclie Pralea, apoi isi incepe colaborarea de lunga durata la „Cuvantul”, fiind si redactor al acestui ziar (1927-1934). Publica in 1932 primul volum, Fragmente dintr-un carnet gasit.
Aparitia, in 1934, a romanului autobiografic De doua mii de ani declanseaza atacuri furibunde atat din partea presei de dreapta, cat si a celei de stanga, carora scriitorul le raspunde, in Cum am devenit huligan (1935). Scrie piesa Jocul de-a vacanta, pusa in scena la Teatrul Comedia in 1938, si romanul Accidentul, editat in 1940.
In martie 1944 i se reprezinta, la Teatrul Alhambra, cea de-a doua piesa, Steaua fara nume, sub pseudonimul Victor Mincu. Statutul lui se schimba radical dupa august 1944. E numit consilier principal de presa in Ministerul Propagandei Nationale in 1945, i se incredinteaza un curs la Uni¬versitatea Libera Democratica, e frecvent solicitat in calitate de avocat, in timp ce piesele lui incep sa fie jucate, nu doar in tara, ci si in strainatate. Isi pierde viata, ucis pe strada de un autovehicul.
Fragmente dintr-un carnet gasit, prima sa scriere de imaginatie, e un fel de jurnal. Autorul ar fi gasit, intr-o seara, la Paris, pe Pont Mirabeau, un carnet din care, nereusind sa dea de urma proprietarului, reproduce un numar de paragrafe, in traducere, dand pe alocuri, in paranteza, expresiile mai deosebite in original. Nimic epic in text, doar notatii de un cinism ostentativ, amoraliste in maniera lui Gide, antisentimentale, antipsihologiste.
