Publicate in 1961, „Franny si Zooey”, doua povestiri ample, releva criza morala a unei adolescente din familia Glass, fosta „copil-minune”, incapabila sa-si daruiasca semenilor sai neobisnuitele ei talente creatoare. «Povestirile din ciclul familiei Glass - observa intr-un articol din 1963 Sam S. Baskett - dovedesc tot mai clar ca Salinger nu mai e multumit sa produca ceea ce e indeobste recunoscut a fi un lucru realizat foarte bine de el: naratiunea scurta, abrupta, turul de forta construit pe o baza in general ingusta, disecind efectele unei vieti lipsite de idealuri… Declarindu-se de acord cu viziunea lui Fitzgerald, aceea a tristetii pe care o cuprinde o viata lipsita de adincime, intr-o societate meschina, Salinger refuza ideea ca visul american s-a transformat pe vecie intr-un cosmar. Vazind viata asa cum e in realitate, membrii familiei Glass se dedica pe deplin aspiratiei de a-i gasi, totusi, un sens.»