Acest roman, pe care Dostoievski l-a publicat aproape de sfârșitul vieții, ca întruchipare supremă a operei sale, este chiar și în zilele noastre greu de încadrat.

Un roman detectivistic având de rezolvat un caz de paricid. Un roman psihologic bogat în profiluri: Fiodor Karamazov, victima, tatăl arghirofil și desfrânat, și cei trei fii legitimi ai săi, Dmitri, senzual și pasional, Ivan, intelectual și rațional, Alioșa, spiritual, naiv și altruist.

Pe lângă aceștia, libertinul și cinicul Smerdeakov, bastardul lui Fiodor, care îl ține pe lângă el ca valet personal.

Ținând seama și de biografia, și de epoca lui Dostoievski, Frații Karamazov este și un roman social, politic și filozofic care explorează teme inepuizabile: morala, liberul-arbitru, religia, condiția umană, disperata încercare a intelighenției ruse de a-și emancipa țara. Însă tocmai complexitatea acestui roman pe care nicio generație nu l-a ignorat începând din 1880, și nici nu-l va ignora până la sfârșitul lumii, îl așază perfect în propria categorie: Frații Karamazov este un roman dostoievskian.

„Dostoievski este singurul psiholog de la care am ceva de învățat.“

Friedrich Nietzsche, filozof german, autorul capodoperei Așa grăit-a Zarathustra

„Frații Karamazov este probabil cel mai însemnat roman al tuturor timpurilor.“

Walker Percy, scriitor american, autorul romanului existențialist Cinefilul

„Dostoievski este unul dintre scriitorii care nu doar m-au influențat enorm, ci și unul pe care l-am citit cu o imensă plăcere.“

William Faulkner, scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru literatură

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821–1881), scriitor, eseist și jurnalist rus. S-a născut la Moscova, în familia unui medic. Părinții l-au încurajat să citească basme și legende rusești, iar apoi capodoperele literaturii universale. După moartea mamei sale, în 1837, tânărul Dostoievski a mers la o școală militară de inginerie, dar cariera sa în armată nu a durat mult, fiindcă era atras mai mult de scris. Primul roman, Oameni sărmani, a apărut în 1846 și a fost un succes. Intrat în cercul de intelectuali al lui M.V. Petrașevski, a fost arestat în 1849, condamnat la moarte, dar a scăpat de plutonul de execuție și a fost trimis la muncă silnică în Siberia, de unde s-a întors în 1854. Și-a redobândit dreptul de a-și publica nuvelele și romanele care, încă din timpul vieții, au

făcut din el unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Romane: Oameni sărmani (1846), Amintiri din casa morților (1861–1862), Crimă și pedeapsă (1866), Idiotul (1868–1869), Demonii

(1871–1872), Adolescentul (1875), Frații Karamazov (1880).