„Expresia cea mai pregnanta a corporalitatii vireaza hipnotic inspre pictograme de o frumusete stranie, dintr-o scriere necunoscuta. Un flux al memoriei care ramane pana la capat insuportabil de liber. Ceea ce, la inceput, resimtim ca asociere paradoxala, se preface, subtil, intr-un aleatoriu narcotic, intr-un jazz in egala masura cerebral si senzual. Dar fluxul memoriei nu este, aici, o simpla tehnica, ci un exercitiu de supravietuire in contextul entropiei insidioase ce pare sa impinga lumea spre moarte termica. Iar aceste eforturi de salvare degaja, va vine sa credeti?, cea mai pura si totodata cea mai carnala poezie de dragoste. Acest volum ne dovedeste ca dramaturgul Mihai Ignat (unul dintre cei mai importanti ai Romaniei de astazi) si, iata, din nou, revenind in forta, poetul Mihai Ignat, ies amandoi invingatori.“ Caius Dobrescu