În povestirea "Frunza" este surprinsă viaţa unei frunze de când apare, cum creşte în razele soarelui, în picăturile de ploaie, dând adăpost unui scatiu. Frunza şi-a găsit sfârşitul lovită de aripa acestuia, soarta ei fiind o tristă ilustrare a proverbului "După ce a trecut căldura, nu-şi mai aminteşte de umbră". Cu emoţie şi parcă înlăcrimat, scriitorul redă contrastul dintre armonia şi tragedia naturii lăsându-ne să reflectăm asupra acestor aspecte. Autorul nu are intenţia de a ne instrui, dar citind o astfel de povestire, ne face să fim mai atenţi, mai înţelegători şi mai umani cu tot ce ne înconjoară.