Fugarul

Acum într-o ecranizare de excepție.

Ben Richards nu mai are nici slujbă, nici noroc. Are 24 de ani și o fetiță bolnavă care are nevoie urgentă de medicamente.

Trăiește într-o lume unde aerul curat e un lux, iar sărăcia te condamnă la uitare. Așa că face singurul lucru care îi mai rămâne: se înscrie la cel mai periculos show TV din lume.

Fugarul. Jocul suprem. Emisiunea unde concurenții devin ținte, vânați în direct, pretutindeni. Premiul: bani, faimă și o șansă la viață. Dacă reziști.

Acum, Ben e în direct. Toată lumea îl urmărește. Într-o lume care a învățat să se hrănească din violență și sânge, Ben devine vânatul. Și milioane de telespectatori se pregătesc să-l vadă căzând. Să-l vadă murind.

Dar el n-a intrat în joc ca să piardă. A intrat ca să răstoarne regulile.

„În 1982, Stephen King, sub pseudonimul Richard Bachman, a publicat Fugarul, imaginându-și un an 2025 în care sărăcia extremă, poluarea, supravegherea totală și divertismentul transformat în vânătoare de oameni definesc societatea. Așa cum Orwell a prevăzut în 1949 un 1984 sufocat de control politic și manipulare, King a intuit un viitor unde media devine armă, iar disperarea e transmisă în direct. Acum, în 2025, întrebarea nu mai este cât de departe suntem de distopia lui King, ci cât de aproape am ajuns.“ - Marian Coman