Dacă privim cerul noaptea cu un telescop vom vedea milioane de stele. Este ca și cum ne‑am uita la o pictură care a fost făcută de milioane de artiști în milioane de ani. Avem senzaţia că vedem un singur tablou, dar el este o compoziţie în care tot ceea ce vedem nu aparţine prezentului. (…) Metafora cerului înstelat se referă, de fapt, la ceva real, care nu are condiţie existentă. Datorită știinţei contemporane, noi știm că ceea ce vedem nu există acum când cercetăm cerul, dar totuși noi percepem un ceva care este real pentru noi. Pare doar un joc de termeni, dar voi arăta că este vorba de o dialectică complexă care ţine de esenţa procesului de cunoaștere a lumii, un proces eminamente social.


Lucrarea pe care o propun nu este propriu‑zis una de sociologie. Ea este o carte despre cunoaștere și despre societate în egală măsură, căci în viziunea mea societatea este exclusiv un produs al cunoașterii și asta nu metaforic, ci la modul propriu. Fundamentele cunoașterii și ale vieţii sociale sunt aceleași. De fapt, cunoașterea reprezintă procesul prin care fiinţa umană se raportează la reali‑ tate, proces prin care este creată realitatea însăși.

– Alfred Bulai


Alfred Bulai a absolvit Facultatea de Istorie‑ Filosofie (secţia Filosofie) a Universităţii București. Este doctor în sociologie. Predă în învăţământul universitar din 1991. În prezent este directorul Departamentului de Sociologie din Școala Naţională de Știinţe Politice și Administrative din București. A publicat numeroase lucrări dintre care amintim: Mecanismele electorale ale societăţii românești, Focus-grup, Societatea reală, Sociologia și cotidianul, Concepte fundamentale în sociologie.


Autorul ne propune o carte inedită: deși are destule rădăcini înfipte în sociologie și epistemologie, autorul ne avertizează că nu aparţine propriu‑zis nici uneia, nici celeilalte. Demonstraţia ia ca referinţe alte orizonturi ale explorării, deschise de o idee cuprinzătoare și cu implicaţii adesea surprinzătoare: societatea ar fi un produs exclusiv al cunoașterii care nu‑i altceva decât un produs al societăţii. Nu‑i vorba de un cerc care s‑ar închide, ci doar de o coincidenţă a generării: societatea e tocmai cunoașterea care o produce. Una o caută și se validează, când reușește, prin cealaltă. Nu am niciun dubiu: dacă începi să citești această carte, curiozitatea are șanse mari să se trezească și chiar să persevereze. Dacă insiști în lectură, ajungi să te îmbogăţești cu destule întrebări, fie că ești sociolog, filosof sau pur și simplu căutător de noutăţi în știinţele sociale care, cum ar spune C. Wright Mills, sunt lungi în sintaxă și scurte în semantică. Îmbogăţit cu întrebări, drumurile căutărilor ţi se vor deschide sigur spre noi explorări. Cartea‑ţi poate fi un ghid fidel.

Lazăr Vlăsceanu, profesor emerit, Universitatea București



Alfred Bulai reușește un adevărat tur de forţă în această carte. Mai întâi, deși o introducere, Fundamentele sociale ale cunoașterii este o lucrare de o certă și fascinantă originalitate și prospeţime. Autorul combină, într‑o modalitate inedită și foarte greu de obţinut, noţiuni și domenii care nu stau, de multe ori, ușor laolaltă: filosofie socială, epistemologie, dar și elemente de logică și de metodologie. Cartea profesorului Bulai este construită și argumentată organic și echilibrat, fiecare element este judicios plasat în context și ajută la înţelegerea ansamblului, permiţând cititorului sa pătrundă treptat în chestiuni care, de fapt, sunt foarte complexe și subtile. În plus, este fermecătoare prin stilul plăcut și ușor, care nu face, totuși, concesii, superficialităţii unor texte eseistice lipsite de profesionalism. Recomand cartea atât celor care vor să se iniţieze în acest domeniu complex și foarte ramificat, dar și specialiștilor maturi, care vor găsi multe idei foarte proaspăt și inedit prezentate.


Mircea Dumitru, prof. univ., membru corespondent al Academiei Române