„Suntem rareori vizitați de profesioniști, artiști, jurnaliști sau scriitori din Occident, dornici nu numai să afle cine suntem și cum trăim, ci și să povestească despre aceasta. Unul dintre ei este Alessandro Vincenzi, cunoscut fotojurnalist italian stabilit la Barcelona și autor al acestei cărți-album despre Găgăuzia.

Din 2008, Alessandro Vincenzi călătorește cu regularitate în fostele republici unionale, inclusiv în Moldova. Îl mobilizează destinul comunităților mici (etnice, culturale etc.), izolate și abandonate, pe cale de a-și pierde identitatea și unicitatea. Opțiunea „geografică” nu este nici ea întâmplătoare: descendent dintr-o familie de comuniști italieni, Alessandro a beneficiat de o educație ce privilegia în mod vădit interesul pentru spațiul cultural creat de imperiul de la Răsărit.

Găgăuzii din Republica Moldova s-au înscris perfect în profilul comunitar căutat de autor, fiind marcați de o cel puțin cvintuplă izolare:
# sunt despărțiți teritorial și cultural de restul populațiilor turcice;
# spre deosebire de majoritatea popoarelor turicice, islamizate, găgăuzii sunt creștini;
# sunt situați la mii kilometri distanță față de Rusia, țara pe care o consideră drept garantul de facto al autonomiei (cu toate că, de iure, această obligație a fost asumată nu numai de Rusia, ci și de Turcia, în 1994) și, pe viitor, al suveranității lor în cazul reunificării moldo-române;
# nu percep cu ochi buni guvernarea de la Chișinău, pentru mulți dintre ei, un accident al istoriei, condiționându-și loialitatea prin păstrarea independenței Republicii Moldova față de România;
# o bună parte a populației găgăuze se află pe teritoriul țării vecine, Ucraina, relațiile dintre cele două comunități fiind precare și răzlețe.” (Adrian Ciubotaru)