Teoria formei și a configurării dezvoltată de Paul Klee cuprinde domeniile elementarului, conţinutului şi stilului.

Abundența adnotărilor, liniile directoare ale gândirii sale, ne deschid – dincolo de orice interpretare – o nouă cale de acces spre opera picturală a artistului. Pe lângă discuţiile teoretice și analizele picturilor apare şi un element suplimentar, care contribuie la clarificare: textul este însoțit de desene menite să lămurească contextele şi conexiunile. De la formele simple până la cele mai complexe tablouri, există un element care se află mereu în centrul gândirii formei, aşa cum o desfăşoară Klee: mişcarea. Fundamentele optice ale teoriei sale despre formă oferă un îndrumar excepţional în lumea picturilor lui.