Gandul de a scrie o carte cu o asemenea tematica, atat de complexa, mi-a "incoltit" in minte, inca din anii adolescentei, in anii ’60 ai veacului trecut (si ce veac!... o "tempora"! "ce vremi si ce oameni" - ar fi scris... cronicarul!).

O intamplare de atunci, m-a "urmarit" mult timp dupa aceea, cand... Bunicii mei dinspre Tata - "Taica Mare" sau "Mosu Uraciosu" si Maica Mare "Lina Carolina" (un prenume extrem de rar), adica Dumitru si Carolina SIMION, vestiti gospodari si pomicultori, "coboratori" din tarani liberi, mosnenii, din Gemenea - vestit sat, de pe mirifica vale subcarpatica a Dambovitei... Dupa o viata lunga, implinita, fiecare avand peste 80 de ani, s-au "stins" ca "doua flacarui albastre", la interval de cateva ore, la inceputul unei veri, la fel de bogate si frumoase... intamplare care se va repeta cateva decenii mai tarziu cu Tata si Fratele lui mai mic Pavel ("Unchiu' Vica", cum ii spuneam noi), prin anii '80, cand la fel, asemenea bunicilor, au "plecat" si ei la distanta de cateva ore, fiecare din gospodaria lui, bolnavi de atatea "betesuguri", dar mereu impreuna, mereu optimisti, gandind cum sa ne ajute pe fiecare dintre noi sa ne... aseze in viata... "turma de copii", cate sase pentru fiecare familie din care s-a format... "dinastia" de intelectuali SIMIONII, raspanditi in tara sau in strainatate.