Geografia uitarii e la fel de mult o anatomie a amintirii, un proces laborios si sensibil de reconstructie a unui teritoriu emotional, ce incepe de la ferma din Anyas, din Ungaria, de la anya, de la mama, de la amnios si de la lichidul care ii face sa pluteasca pe cei inca nenascuti, si ajunge pana in ventriculele de ciment ale Bucurestiului. In stilul sau sigur si echilibrat, Ion Plesa traseaza linii punctate intre doua lumi, intre el si parintii batrani, intre parintii-copii si parintii lor, intre cel de atunci si cel de acum, incizeaza precis si decoleaza cu grija foitele care acopera trecutul, separa adevarul de adevarul-adevarat, reusind sa se strecoare in miezul lucrurilor si sa salveze de acolo o copie a memoriei, valabila si pentru ceilalti. - Augustin Cupsa