Cum intrarea în operă nu e dintre cele mai facile, ba dimpotrivă, îngreunată fiind de stratagemele narative ale lui Bălăiță – pe care Roxana Cotruș le inventariază chiar din argument („fragmentarismul”, „discontinuitatea”, „narațiunea supraetajată”, „alternarea planurilor” și „suspendarea ideilor”) –, abordarea acesteia va fi încercată cu chei exegetice care deschid supapele spre profunzime, fie că e vorba de „critica arhetipală”, fie de psihocritică, metode justificate și utilizate relativ eficient.

Se adaugă acestora și atenția aparte acordată intra-textualității specifice lui Bălăiță și, nu mai puțin, inter-textualității la care prozatorul a apelat deliberat, uneori în scrieri-replică, alteori în „prelucrări” sui generis, ori, cel mai adesea, ca procedeu oarecum intrinsec.

Pe scurt, Roxana Cotruș a încercat toate cheile despre care credea că se potrivesc și permit accesul înlăuntrul operei. Structurat logic, echilibrat între părți, cu fructuos dialog bibliografic, studiul monografic de față e un demers interpretativ de merit imediat.

Cu bun simț al dialogului, cu ascuțită intuiție, într-un limbaj agreabil care pendulează între conceptualizarea academică și oralitatea strunită și cu eficient fundal teoretic, cartea Roxanei Cotruș merită toată recunoașterea academică.

Al. Cistelecan