Hendrix își folosește cu pricepere cunoștințele cinematografice, însă nu e nevoie să fii fan al filmelor slasher pentru a te bucura de această deconstrucție foarte inteligentă a genului, plină de o violență ironică. (THE GUARDIAN)

În filmele de groază, supraviețuitoarea este cea care rămâne în picioare atunci când apare genericul de final. Cea care s-a luptat, l-a învins pe ucigaș și apoi și-a răzbunat prietenii. Cea care iese plină de sânge, dar învingătoare. Însă după ce sunetele sirenelor mașinilor de poliție se estompează și publicul merge mai departe, ce se întâmplă cu ea?

Lynnette Tarkington este o astfel de supraviețuitoare. În urmă cu douăzeci și doi de ani, ea a scăpat dintr-un masacru, iar acel moment i-a definit fiecare zi ce a urmat. Timp de peste un deceniu, ea s-a întâlnit cu alte cinci femei asemeni ei și cu terapeuta lor, într-un grup de sprijin pentru cele care au supraviețuit inimaginabilului, refăcându-și viața bucățică cu bucățică. Până la o ședință de la care una dintre ele lipsește, iar cele mai mari temeri ale lui Lynnette devin realitate: cineva știe despre grup și este hotărât să le dezintegreze viețile din nou. Bucățică cu bucățică.

Dar puterea supraviețuitoarelor stă în faptul că acum se au una pe cealaltă și, indiferent cât de mici le sunt șansele, cât de întunecată este noaptea, cât de ascuțit este cuțitul, ele vor lupta până la capăt.

Nu e doar un roman horror. Hendrix întoarce genul pe dos pentru a-i arăta cusăturile. Pe jumătate amuzant, pe jumătate îngrozitor, romanul acesta continuă și apoi scrie finalul a zeci, poate sute de filme horror din anii ’70-’80. -- MARIAN COMAN, redactor-șef Armada