Pelle e un băiețel obișnuit dintr-un sat din Suedia de acum aproape un secol. Crește văzând cu ochii și hainele îi rămân mici. Nimic neobișnuit până acum, orice copil trece prin asta.

Dacă ar fi trăit azi, poate că s-ar fi dus repede la părinți să le spună că are nevoie de haine noi și totul s-ar fi rezolvat printr-o vizită la cel mai apropiat mall.

Dar pe vremea lui Pelle oamenii erau învățați că nimic nu vine de la sine, că nu poți dobândi ceva doar pentru că-ți dorești acel lucru. Secretul acelor vremuri era munca făcută cu rost și cu tragere de inimă.

Chiar și un copil ca Pelle, nici prea mare, nici prea mic, are ceva de oferit celor din jur, după puterile și priceperea sa, iar răsplata binemeritată constă nu numai în hainele noi, ci și în încrederea în propriile puteri.

Trăia odată în Suedia un băiețel pe nume Pelle. Primise cândva un miel care să fie numai al lui și de care avea grijă. Zi după zi, mielul creștea. Pelle creștea și el. Lâna mielului era tot mai lungă, pe când hainele lui Pelle erau tot mai scurte. Într-o zi, Pelle luă o foarfecă și tunse mielul.