Gheorghe SCHWARTZ este un prozator al proiectelor epice vaste, de anduranţă, cum am remarcat altădată; a început, în anii ’80, cu ciclul „lugojan” („Pietrele”, „A treia zi”, „Spitalul” şi „Om şi lege”), continuând cu cel mai amplu ciclu narativ din literatura noastră, „Cei o sută” şi, acum, cu aceste „Vocalize”, în diverse „game”, ajunse la al patrulea volum.
Ciclul epic din urmă este o distopie, punând fiinţa şi viaţa sa în cadrele (anti)utopice ale absurdului asumat ca formulă existenţială şi, mai mult încă, ale tiparelor organizaţionale adoptate de comunităţile umane, de la originile îndepărtate, cum se va vedea, până în zilele noastre.
Ioan HOLBAN