Sunt poeti la care nu poti sti daca talentul le e inteligent ori inteligenta talentata. Din specia asta face parte si Elsa Dorval Tofan care ajunge, cu Hazardul aparitiilor, la cel (cred) de-al VI-lea volum de poeme. Era, zice Simona Popescu in florilegiul critic de la finele cartii, o "fata desteapta si rebela" inca din liceu - si asa a ramas, cel putin in poeme.

Inteligenta e de la sine (usor) cinica si ea scrie, in mod necesar, poeme malitioase, indiferent spre ce teme se abate. Asta pentru ca e din principiu dezamagita si cu alergie la inflorituri, fie ele metafore, fie atitudini (toate ipocrite, se-ntelege).

Nu suporta decit directetea (lirica) si autenticitatea (umana) a gesturilor. Pe directe si adesea brutale se bizuie si analitica eului si a lumii pe care le profeseaza Elsa, iritata si exasperata de starea amindurora.