George Robert S. Mead (1863−1933), un savant de mare intuitie si patrundere, ale carui activitati literare sunt cuprinse intre secolele XIX‒XX, trebuie privit ca un pionier de prim rang in domeniul studiilor gnostice si hermetice. C. G. Jung insusi a facut o calatorie speciala la Londra in ultima perioada a vietii lui Mead spre a-i multumi pentru munca sa de pionierat in traducerea si comentarea corpusului de scrieri gnostico-hermetice. Ceea ce Jung pretuia la Mead nu era numai eruditia sa remarcabila si intrebuintarea plina de eleganta a limbii engleze, ci mai ales afinitatea sa catre experienta gnozei. Mead a scris despre vechile carti de intelepciune din interior, ca sa spunem asa, iar in aceasta privinta el semana mult cu Jung.
Istoria cercetarii hermetice moderne este una sinuoasa. Pana in ultima parte a secolului al XIX-lea literatura hermetica era privita mai ales ca un fals realizat de neoplatonicieni. In perioada 1850-1860 savantii au inceput sa puna la indoiala aceste idei. La inceputul secolului al XX-lea, Reitzenstein a publicat traducerea sa la Poimandres si a dovedit ca scrierile hermetice tin de spiritualitatea helenistico-egipteana. Mead s-a alaturat fara echivoc noii perspective si pana la urma s-a dovedit ca a avut dreptate.
Probabil ca cel mai mare merit al lui George Robert Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice. Spiritul sau inflacarat a patruns in miezul experiential al acestor scrieri vechi si a observat acolo un mesaj atemporal ce afirma potentialul uman de transformare si patrunderea suprema a transcendentei. Pentru aceasta, chiar mai mult decat pentru eruditia sa, ii datoram lui George Robert Mead recunostinta noastra.
Stephan A. Hoeller, Introducere la The Hymnes of Hermes
„Ca se pot trage alte concluzii din riturile si miturile misterice a fost in orice caz perspectiva unei traditii a misticilor evrei si crestini timpurii pe care Hipolit ii numeste naaseeni. Acesti gnostici sustineau ca crestinismul, sau mai degraba Vestea cea buna a lui Hristos, era exact implinirea doctrinei launtrice a institutiilor misterice ale tuturor popoarelor; iar telul tuturor acestora era revelatia Misterului Omului.”
„Thot Hermes a fost pentru egipteni, din cele mai vechi timpuri, revelatorul intregii intelepciuni vechi si ascunse; el era par excellence autorul tuturor scrierilor sacre si scribul zeilor.”
„Nu cautati Cetatea Celui ce este in locurile de pe pamant, caci nu-i facuta din lemn si pietre, ci [cautati-o] in sufletul ce nu poarta razboi, ci le daruieste celor cu vederea ascutita o viata contemplativa si pace.”
„Cel nascut a doua oara prin initiere, imbracat cu putere si incoronat cu lumina, traverseaza salasurile sau scenele fostei sale slabiciuni, pentru ca acolo sa discearna, prin propria sa perceptie iluminata, cum este «Osiris care indeplineste echilibrul Celui ce stapaneste cerurile»; sa exercite in libertatea sa cereasca voia sa creatoare; si sa se bucure de suferinta care i-a adus Iluminarea si Stapanirea.”
George Robert S. Mead
Cuprins
I. Ramasitele literaturii trismegiste
Literatura trismegista existenta 7
Manuscrisul original al Corpusului trismegist 9
II. Toth, Stapanul Intelepciunii
Thot (Tehuti) 12
Thot, dupa Pietschmann 13
Cele trei grade ale Misteriilor egiptene 15
Thot, dupa Reitzenstein 15
Thot, dupa Budge 16
Titlurile divine 16
Simbolurile si numele lui 17
Altarul lui Thot 19
Thot si cei opt insotitori ai sai 19
Casa Navodului 20
Thot Logosul 24
Cuvintele lui Thot 25
Thot si osirificatul 26
Thot Masuratorul 27
Titlul „De trei ori mare” 27
Suprematia lui Thot 27
Perspectivele unui mistic savant 28
Natura spirituala a traditiei launtrice a
intelepciunii egiptene 29
Pamantul Sfant al Egiptului si initiatii sai 29
Thot Initiatorul 30
Unele dintre doctrinele de initiere 32
Templele initierii 33
Misterul Nasterii lui Horus 34
„Cartea Stapanului” 35
Treptele Caii 36
Un studiu lamuritor 38
III. Cultul popular teurgic al lui Hermes in papirusurile magice grecesti
„Religia lui Hermes” 39
I. O invocatie catre Hermes ca fiind
mintea cea buna 40
II. O invocatie catre stapanul Hermes 42
III. O invocare catre stapanul Hermes 43
IV. O invocatie catre Thot ca Logos 45
V. O invocatie catre Hermes ca lumina spirituala 46
VI. Ritualul mistic al flacarii 48
VII. O rugaciune de consacrare 52
IV. Principala sursa a literaturii trismegiste dupa Manethon,
inalt preot al Egiptului Hermes, la inceputul perioadei elenistice 53
Petosiris si Nechepso 54
Manethon cel iubit de Thot 55
Scrisoarea lui Manethon catre Ptolemeu Filadelful 56
Importanta marturiei lui Manethon din „Cartea lui Sothis” 58
Este „Sothis” o contrafacere? 59
Respingerea argumentelor 60
Tinutul siriadic 61
Stela lui Hermes 63
Fiii lui Set‑Hermes 64
Epitetul „De trei ori foarte mare” 66
Indiciul lui Griffiths 68
Cea mai veche literatura trismegista 70
Philon din Byblos 71
Sunt „Istoriile feniciene” un fals? 72
Sanchuniathon si Cartile lui Hermes 73
V. Un prototip egiptean al trasaturilor principale ale cosmogoniei din „Poimandres”
„Poimandres”– cateva aspecte critice 76
Un prototip al cosmogenezei sale 77
Rugaciune catre Ptah 78
Ptah‑Thot Cel Intelept 79
Sincretism egiptean (1000 i. Hr.) 81
Doctrina din „Poimandres” comparata
cu cea a prototipului sau 82
Doctrina Omului 84
VI. Mitul Omului in Misterii
Traditia gnostica 85
„Philosophumena” lui Hipolit (Hippolytus) 86
Naaseenii 87
Analiza relatarii lui Hipolit
despre scrierea naaseeana 88
Introducerea lui Hipolit 90
Materialul pentru recuperarea
documentului elenistic original 93
Concluzia lui Hipolit 128
Concluzia analizei 133
Comentatorul elen 134
Autorii straturilor evreiesc si crestin 135
Zosimos si doctrina despre Anthrōpos 136
Philon din Alexandria despre doctrina Omului 137
VII. Philon din Alexandria si teologia elenistica
Despre Philon si metoda sa 139
Marea importanta a scrierilor sale 143
Despre Misterii 144
Despre cununia sacra 152
Despre Logos 159
Fiul lui Dumnezeu 161
Adevaratul Inalt Preot 162
Fiul tanar si Fiul batran ai lui Dumnezeu 163
Totusi Dumnezeu este unul 164
Logosul este Viata si Lumina 165
Viziunea divina 166
Fiii lui Dumnezeu de pe pamant 167
Cetatea lui Dumnezeu 168
Umbra lui Dumnezeu 169
Adevaratul Pastor 171
Scara „cuvintelor” 172
Logosul, Soarele spiritual 173
Discipolii Logosului 175
Raul Logosului Divin 176
Ierusalimul de sus 176
Logosul este precum mana si samanta de coriandru 178
Logosul este Pupila Ochiului lui Dumnezeu 179
„Nu numai cu paine va trai omul” 179
Logosul Mijlocitor 180
Sistemul unitiv al lui Plotin 182
Neamul lui Dumnezeu 183
VIII. „Hermas” si „Hermes”
O anticipare 185
„Pastorul lui Hermas” si critica 186
Introducerea la „Hermas pastoral” 186
Comparatie cu „Poimandres” 187
Reprezentarea simbolica populara a Pastorului 188
Numele „Hermas” 189
O forma timpurie a lui „Poimandres” 189
Muntele sfant 190
Elemente „gnostice” 191
Viciile si virtutile 191
Data timpurie a lui „Hermas” original 192
Teoria dependentei trebuie folosita cu precautie 192
Viziunile lui Crates 194
„Cei multi”, crestini de rand si „cei putini”, gnostici 195
Povestirea egumenului Olympios 196
Cuvant final despre „Hermas” 197
IX. Despre doctrina Eonului
Traditia orfica a genezei Oului Lumii 200
Comentariu 203
Gnoza setiana 203
„Eonul mithraic” 208
Data posibila a originii doctrinei elenistice a Eonului 210
Abraxas 210
Sarbatoarea lui Eon 211
Chintesenta si monada 212
Despre originea elenistica a eonologiei 213
Eonul Logos 214
Cultul roman al lui Saeculum provenit din Egipt 214
Imensitatile eonice din Egipt 215
Un cantec de lauda catre Eon 216
Eonul demiurgic 217
Eonul in literatura teurgica 217
X. Cele sapte regiuni si insusirile lor
Macrobius despre „Coborarea sufletului din inaltul
universului in adancurile pamantului” 219
Traditia lui Servius 223
Critica marturiilor 223
Hebdomada „ofita” 226
Forma mai simpla a gnozei trismegiste 226
Despre Leviathan si Bĕhēmōth 227
„Gardul de Foc” 230
XI. Platon: Despre metempsihoza
Sufletul si Misteriile sale in dialogul Phaidros 232
Plotin despre metempsihoza 236
Proclos despre coborarea sufletelor in naturile
lipsite de ratiune 237
XII. Viziunea lui Er
Er, fiul lui Armenios 239
Din Misterii 240
Cilindrul 241
Viziunea 241
Comentariu 247
XIII. Despre Crater sau Cupa
Craterul la Platon 250
Viziunea lui Arideos 252
Originea simbolului ce trebuie cautata in traditia orfica 254
XIV. Discipolii lui Hermes Cel de trei ori foarte mare
Ptah, Sekhmet si Imhotep (Asclepios) 256
Nefertum 257
Imhotep‑Imuth‑Asclepios 258
Thath‑Tat 259
Incarnarile lui Thot 260
Discipolii Stapanului Hermes la Petosiris si Nechepso 261
Tosothrus‑Asclepios 262
Imuth‑Asclepios maestrul zidar si poet 263
Esculap tamaduitorul 264
Asclepios in traditia trismegista 266
Despre Ammon 267
Profet si rege 267
Amenhotep‑Asclepios 269
Grupul sacru de patru 269
Iacov, Ioan si Petru 270
Triada de discipoli 271
Khnum, Daimonul cel Bun 271
Osiris, discipolul lui Agathodaimon Cel de trei
ori foarte mare 272
Mintea‑Logos Daimonul cel Bun 273
Khnum Mintea Buna, Eonul 274
Isis, Stapana intelepciunii, eleva lui Hermes
de trei ori foarte mare 274
George Robert Mead
Schita bio-bibliografica 276
Bibliografie selectiva 278