In umbrele orasului exista un hotel numit Papa. Darapanat, pustiu si intunecat, locul a fost abandonat demult si inconjurat de un mister uitat. Dar nu-i asa ca tu, Kai Mori, crezi ca povestea despre un al doisprezecelea etaj ascuns e adevarata? Crezi in existenta unui oaspete sumbru care a intrat in acest hotel, dar n-a mai iesit niciodata. Crezi ca eu pot sa te ajut sa-i gasesti ascunzatoarea si sa ajungi la el. Tu si prietenii tai n-aveti decat sa incercati sa ma speriati, sa ma strangeti cu usa. Chiar daca ma lupt sa ascund tot ce simt cand ma privesti, tot ceea ce am simtit inca de cand eram adolescenta, am senzatia ca lucrul pe care il cauti e mult mai aproape de tine decat ti-ai fi putut inchipui. N-o sa-l tradez niciodata. Asa ca vezi-ti de treaba! In Noaptea Diavolului, tu vei fi cel vanat.

Habar n-ai ce caut eu, micuto. Nu stii in ce a trebuit sa ma transform ca sa supravietuiesc trei ani in inchisoare, trei ani ispasiti pentru o faradelege pe care as comite-o iarasi, cu draga inima. Nimeni n-ar trebui sa vada fiinta care am devenit. Vreau hotelul acela, vreau sa-l gasesc pe el si vreau ca toate astea sa se termine. Imi vreau viata inapoi. Dar, cu cat stau mai mult in preajma ta, cu atat mai mult imi dau seama ca acest nou eu e cel care am fost menit sa devin. Haide, pustoaico! Nu fi lasa! Ma gasesti sus, acolo, pe deal. Sunt multe cai de a intra in casa mea, dar sa te vad cum o sa mai iesi…