Volumul include prima povestire semnată cu numele Osamu Dazai (Trenul), precum și Human Lost, sursa de inspirație, alături de Florile bufoneriei, pentru Dezumanizat. Povestirile descriu cei zece ani petrecuți de Dazai la Tōkyō și surprind cele două căsnicii ale autorului, tentativele sale de suicid, arestul din motive politice, infidelitatea soției, boala și dependența de morfină, urmate de internarea forțată într-un spital de psihiatrie, precum și singurătatea scriitorului, bârfit și ocolit de toți.

Human Lost descrie experiența de o lună a lui Osamu Dazai în spitalul de psihiatrie, în toamna anului 1936, unde are crize de sevraj violente, rupe hainele de pe el, sparge ferestrele salonului, delirează, țipă la medici și la asistente, dar continuă să scrie pe bucăți de hârtie și scrijelește pereții salonului.

„Ceea ce disprețuiesc la Dazai este faptul că dă în vileag tocmai acele lucruri din mine însumi pe care vreau să le ascund cel mai mult.” (Yukio Mishima)

„Dazai a fost un vagabond aristocrat, un delincvent autodeclarat și, cu toate astea, a scris cu stăpânirea de sine a unui scrib care ține post.” (Patti Smith)