Diamantul

Pășesc alături de moarte.

Dar poate nenorocita să se pună cu mine?!

Sunt captivă într-o lume plină de monștri cu chip de om, o lume în care nimeni nu e ceea ce pare.

Însă n-au cum să mă țină prizonieră o veșnicie.

Abia mă recunosc pe mine însămi. Nu mai sunt ceea ce-am fost.

Mă zbat să mă întorc la fiara care mă vânează în noapte.

Deși bestiile îmi spun diamantul, au creat, de fapt, un adevărat înger al morții.

Vânătorul

M-am născut să fiu prădător.

Cruzimea e întipărită în ființa mea.

Când ceea ce-mi aparține este smuls de lângă mine mișelește, escopăr că nu mai pot ține monstrul în frâu.

Iar pe măsură ce voi răscoli lumea, în căutarea ei, sângele va înroși pământul.

Vreau s-o aduc înapoi, acolo unde îi este locul.