Sir Ken Robinson a schimbat viețile a milioane de oameni.

În ultimii ani de viață a lucrat la o carte menită să servească drept manifest personal. Aceasta a fost scrisă pentru cititorii săi fideli, dar și pentru alții noi, ca o expunere a argumentelor cărora și-a dedicat întreaga viață și ca o lucrare literară fundamentală pentru revoluția în educație pe care a început-o. Când a primit diagnosticul de cancer în august 2020, Sir Ken Robinson a rugat-o pe fiica și colaboratoarea sa, Kate Robinson, să ducă la bun sfârșit scrierea manifestului și să-i continue munca.

În esență, opera lui Sir Ken Robinson este o scrisoare de dragoste adresată potențialului uman – o celebrare a ceea ce noi, ca specie, suntem capabili să facem și să fim dacă ne creăm condiții prielnice. Este o chemare la revoluționarea sistemelor noastre educaționale, a modurilor în care ne desfășurăm activitățile și a sistemelor noastre sociale, pentru ca ele să scoată din fiecare individ tot ceea ce este mai bun.

Sir Ken Robinson a observat adeseori că lucrul care ne separă de restul formelor de viață de pe pământ este puterea de imaginație: abilitatea de a aduce în mintea noastră lucruri care nu sunt prezente simțurilor noastre. Imaginația este cea care ne permite să creăm lumea în care mai degrabă trăim, decât existăm. Și, de asemenea, ne oferă puterea de a o recrea.

„Această carte a început ca o prescurtare a operei mai vaste a tatălui meu, iar acum este cu mult mai mult de atât: este încredințarea unei misiuni de o viață. Este o chemare adresată milioanelor de oameni pe care i-a inspirat și a altor milioane pe care îi va inspira de acum încolo, pentru a continua să lupte pentru schimbările de care avem nevoie urgent. Revoluția este pe cale să înceapă. Nu este nevoie decât să vedem potențialul care există în fiecare dintre noi la nivel individual, dar și în toți la nivel colectiv, așa cum l-a văzut tatăl meu.

Imaginează-ți cum ar fi dacă ne-am folosi de capacitățile incredibile pentru a crea o lume în care fiecare persoană ar avea o înțelegere profundă a propriilor talente unice. Imaginează-ți cum ar fi dacă ne-am construi sisteme care ne-ar ridica în loc să ne țină jos. Imaginează-ți cum ar fi dacă ne-am accepta diversitatea, în loc să fugim de ea. Am ajuns într-un punct în care a continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna nu mai este o opțiune. Trebuie să facem ceva mai bun, iar pentru asta trebuie să începem, așa cum se întâmplă mereu, prin a lua atitudine fiecare dintre noi.

Imaginează-ți cum ar fi dacă...”