„Propaganda comunista din Romania a cunoscut, pe langa forma narativa, si o forma vizuala la fel de importanta. Cele doua imagini, cea „iconografica” si cea „scrisa”, se completeaza pe o lunga perioada de timp care s-a incheiat in momentul prabusirii comunismului ca urmare a Revolutiei din decembrie 1989.
Din punct de vedere metodologic, intre cele doua categorii de surse nu exista deosebiri fundamentale. Ambele pot oferi raspunsuri, in masura in care specialistul este capabil sa le interogheze, construite in functie de un set identic de intrebari: cine a scris sau a ilustrat, de ce a facut-o, ce a urmarit, cum si in ce fel a pus pe hartie/panza/carton/celuloid/metal/plastic/lemn un text/o imagine utilizate ca mijloc de propaganda. Contextualizarea surselor, indiferent de natura lor, reprezinta obligatia metodologica pe care un specialist este invatat sa o puna in practica din primele momente ale formarii sale.
Drept urmare, toate categoriile de surse sunt la fel de relevante si chiar daca ele sunt fixe, nu imobile, in materialitatea lor, interesele stiintifice ale cercetatorilor se pot deplasa intr-un cerc in jurul surselor, pe o raza mai mare sau mai mica in functie de fiecare curiozitate in parte.”