Îndreptățirea de sine este atitudinea la care îl conduce pe om încrederea că este drept sau că poate deveni drept. Pocăința este atitudinea contrară, la care îl conduce pe om conștiința că este păcătos și că orice ar face nu poate deveni nepăcătos. Împărțirea lumii în drepți și păcătoși este consecința îndreptățirii de sine. Numai cei ce se cred drepți fac această împărțire, niciodată cei păcătoși. Într-un episod din Pateric, un frate este prins în păcat rușinos și frații hotărăsc să-l dea afară din obște. Când fratele s-a ridicat să plece, cu el s-a ridicat și cel mai bătrân și virtuos părinte din obște și a dat și el să plece. Întrebat de frați, „De ce pleci, părinte?”, a răspuns: „Și eu sunt păcătos!”