Orice Eu al unui creator este unul zbuciumat. Este o permanentă zbatere de a-ți pipăi limitele, de a le descoperi, de a încerca să le depășești. Cătălin Negoiță este o planetă contorsionată de diverse câmpuri energetice.

Universitar, istoric, om de televiziune, ziarist. Smart, charismatic. Omul poate fi operă de artă căci se creează permanent pe sine însuși. Cătălin Negoiță ne surprinde (și ne cuprinde totodată) cu Poezie.

Poezia este incizia personală a creatorului în carnea amorfă și polimorfă a realității. Este, vrei – nu vrei, un streaptease în fața unei săli pe care nu o controlezi. Un act de cutezanță și un act de sfidare.

Numai un om curajos sau un inconștient și-o permite. Cătălin Negoiță este, credem, curajos. În versurile lui nu căutăm forma, nu căutăm norma, ci căutăm Esența. Când citim cartea ne gândim la sufletul și EUL Imperfect al unui creator autentic.