„Timp de aproape trei decenii, căutând să se înțeleagă pe sine ca român, Marius Turda a făcut un ocol sistematic prin culturile și istoriile altora. Și prin viziunile și teoriile care la noi fuseseră tacit eliminate din memoria autoscopiei naționale, deși în speculațiile interbelice despre specificul național, precum și în acțiuni extreme din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial ele jucaseră un rol decisiv. După ce reușise acolo unde modernismul mimetic ratase, realizând prin ontologia etnică o sinteză între autohtonism și europenism, antimodernismul nostru radical a lăsat în urmă preocupările pentru limba perfectă și spațiul perfect, concentrându-se pe omul perfect. Iar pentru asta a ajuns, asemeni altora, la eugenism, rasism și genocid. Este istoria spusă de această carte fundamentală.” (Sorin Antohi)
„O lectură esențială pentru oricine vrea să înțeleagă istoria stiinței și a politicilor publice în Romania interbelică. Cartea lui Marius Turda, rezultată în urma unei excelente cercetări și la fel de bine scrisă, provoacă o regândire a perioadei de glorie a intelectualității și culturii românesti într-o lumină critică necesară, relevând nivelul generalizat de interes în teorii eugeniste și în politici excluzionare în jurul unor noțiuni rasiale despre identitate, societate și stat.” (Maria Bucur)
„Mai mult decât cu oricare dintre cărțile lui Marius Turda, cu acest volum am avut o relație de iubire la prima lectură, pentru simplul motiv că este un text ce aduce perspective noi pe un subiect mult dezbătut în cultura română și despre care cu greu ai fi putut crede că se mai poate scrie inovator: dezbaterile identitare ale românilor sau – ca să îl parafrazăm pe un mare filosof al secolului al XVIII-lea – cum poate fi cineva român? Ei bine, Marius Turda pune în lumină fața mai puțin cunoscută a acestor dezbateri care în perioada interbelică mizează pe biopolitică și eugenism, la un moment dat chiar pe rasism. Este o carte fascinantă despre naționalism, avatarurile biologizării națiunii și pericolele modernității; este în cele din urmă o carte avertisment pentru noi, cei de astăzi, un manual de vânat demoni.” (Constantin Bărbulescu)
„După eliberarea din sclavie, singura opțiune pentru romi părea aceea de a deveni «români noi», o bună parte din identitatea lor culturală fiind distrusă pe durata acesteia. Stigmatul sclaviei, care atrăgea cu sine ideea inferiorității rasiale a romilor, nu avea să fie șters odată cu începuturile formării unui stat național românesc, ci mai degrabă întărit prin ideea creării în paralel a unui «român perfect». Politicile eugenice ale «perfecțiunii» aveau să fie definite prin tot ceea ce era considerat specific cultural românesc de către elite și de către stat. Biologizarea identității naționale avea să conducă în final la deportarea în Transnistria a 25000 de romi și la moartea a jumătate dintre ei. Cartea lui Marius Turda nu doar oferă o perspectivă comprehensivă asupra acestor idei și fapte, ci ne obligă să reflectăm la ele.” (Adrian Nicolae Furtună)
„Lucrarea lui Marius Turda este o cercetare tulburătoare despre acea parte a istoriei moderne românești pe care am cunoscut-o prea puțin până acum și pe care continuăm să nu dorim să o cunoaștem: e perioada în care statul român se formează ca național și unitar pe baze etnice, rasiale, eugenice și biopolitice. Încercând să răspundă la o întrebare ce trebuie să ne bântuie neîncetat conștiința colectivă (cum a fost posibil să deportăm și să ucidem prin împușcare, înfometare și îmbolnăvire sute de mii de evrei și zeci de mii de romi?), Marius Turda analizează obsesia, deloc specific românească acum un secol, de a identifica românul perfect, purificat biologic, etnic și politic de orice element străin care i-ar putea afecta autenticitatea. Comunitatea națională românească se construiește prin discursuri și politici rasiale și eugenice, larg împărtășite de elita intelectuală a țării, discursuri și practici care trebuiau să împiedice degenerarea rasei românești și să încurajeze separația strictă între românul autentic și superior (țăranul idealizat) și populațiile considerate inferioare sau deficiente (evrei, romi, secui, ceangăi etc.). Marius Turda ne arată cu argumente solide cât de întinsă a fost mișcarea biosocială care a făcut din ereditate și din rasă cheia dezvoltării sănătății biologice a națiunii. El demonstrează că naționalismul românesc a fost inseparabil de antisemitism, rasism și antițigănism. Ne rămâne nouă, celor de astăzi, să ne asumăm critic și să deconstruim această moștenire întunecată a unei mitologii a „perfecțiunii românești” care nu încetează să alimenteze atâtea discursuri ale urii pe care le auzim zi de zi în jurul nostru.” (Ciprian Mihali)
Marius Turda a studiat istoria la Universitatea din Bucureşti, Central European University din Budapesta (CEU) şi Universitatea Oxford. Este profesor la Oxford Brookes University şi director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiaşi universităţi. A fost director fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford şi este editorul colecţiei de istoria medicinei de la CEU Press. A publicat numeroase cărţi, atît ca autor, cît şi ca editor, dintre care menţionăm: Eugenics and Nation in Early Twentieth Century Hungary (Palgrave Macmillan, 2014), Crafting Humans: From Genesis to Genetics and Beyond (V&R unipress, 2013), The History of Eugenics in East-Central Europe, 1900-1945: Text and Commentaries (Bloombury, 2015), Religion, Evolution and Heredity (University of Wales Press, 2018), Teleology and Modernity (Routledge, 2019). De acelaşi autor la Editura Polirom a apărut Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950) (2014).