În fugă este povestea resorturilor care m-au ținut în viață în a doua parte a carierei mele. În prima parte a acestei cariere, prietenii mei au fost alcoolul, drogurile și Prozacul; oricât de nebunește sună asta. De data asta, mai puțin excepțional, alergatul a fost ceea ce m-a ținut deasupra nebuniei.

Dacă nu m-aș fi apucat de alergări, probabil că aș fi abandonat de mult și snookerul. Alergatul a devenit religia și crezul meu și metoda prin care reușesc să-mi păstrez calmul. Alergatul poate fi dureros și îngrozitor de solicitant fizic, dar este probabil punctul cel mai apropiat de o eliberare spirituală şi accesibil mie. Vreau să împărtășesc frenezia alergatului cu toată lumea – cei ce aveți deja acest virus, vă veți regăsi, sper, în cartea mea și – cine știe? - poate chiar veți descoperi aici vreun sfat util vouă. Iar pe ceilalți poate reușesc să-i conving să iasă afară la aer curat, pentru o doză de serotonină.

RONNIE O'SULLIVAN

Am avut partea mea de nebunie în viață. Momente de comportament schizofrenic. Neplănuite și, până de curând, neînțelese. Faima mea de tâmpit este egală cu cea de campion de snooker. Dar aceste momente nu au venit chiar din nimic. Am avut un motiv și atunci când am abandonat în mijlocul partidei cu Stephen Hendry, așa cum am avut un motiv când mi-am învelit capul cu o cârpă în meciul cu Mark King. Am avut un motiv chiar și atunci când m-am tuns mai rău ca ultimul skinhead în mijlocul unei partide. Acesta e momentul adevărului...

RONNIE O'SULLIVAN