Iubite cititorule, întâmplările și oamenii pe care i-am cuprins în aceste mărturii mi-au pătruns în suflet și au rămas în memoria afectivă a celor cincisprezece ani petrecuți deja în misiune pe tărâmurile vikingilor.

Din marile terminale ale aeroporturilor, de-a lungul numeroaselor călătorii prin aer, pe apă sau pe uscat și al întâlnirilor providențiale cu frații și surorile de credință cu care am împărtășit bucurii și dureri, am simțit întotdeauna prezența Atotmilostivului Dumnezeu. În lucruri care aparent sunt mici și smerite: surâsul unui copil după Cuminecare, sufletul străluminat de pocăință al unui muribund, bucuria regăsirii celuilalt în ipostaza de „aproape”, deși acasă ne era străin, și altele. Am experiat în toate acestea pronia lui Dumnezeu, care ne răscolește uneori sufletele spre a ne reaminti de cerul din noi.

În cei doi ani haotici ai crizei pandemice am avut nedoritul răgaz de a cugeta și de a readuce la lumină multe asemenea amintiri de suflet provenite din trăirile, împlinirile, greutățile și încercările mele de episcop pelerin în diaspora românească din Europa de Nord și din alte locuri. Și m-am gândit că ar fi de folos să le aștern în scris, spre a le împărtăși cu tine, ca într-o convorbire de taină la ceasul de acum. Să așez toate aceste înscrisuri ale „degetului” lui Dumnezeu și înaintea inimii tale, spre pildă, pentru a-ți reaminti la rându-ți, în propria ta existență, multiplele prilejuri în care L-ai trăit pe Cel ce este în împrejurările concrete ale vieții. Iar prin acest volum de mărturii nădăjduiesc să deschid o modestă cale spre înțelegerea generală a spiritualității creștine în contextul modernității, în special a Ortodoxiei boreale, pe care am cunoscut-o dinlăuntru. -- Al tău părinte, frate și prieten în Hristos, Episcopul Macarie.