In serai relateaza povestea Casei lui Osman, dinastia imperiala care a condus Imperiul Otoman timp de mai bine de sapte secole, un imperiu care se intindea candva din Europa Centrala pana in Africa de Nord si din Persia pana la Adriatica. Impresionanta capitala a acestui imperiu grandios a fost Istanbulul, vechiul Bizant cunoscut grecilor drept Constantinopol, orasul imperial asezat pe malurile european si asiatic ale Bosforului. In primele patru secole de domnie otomana in Istanbul, sultanii si-au avut rezidenta imperiala aici, in magnificul palat Topkapı, ale carui gradini si pavilioane impodobesc si astazi colina care troneaza deasupra confluentei Bosforului cu Cornul de Aur, la locul de intalnire cu apele Marii Marmara.
Cartea lui John Freely ne poarta in spatele usilor aurite de la Topkapı Sarayı, in chiar inima palatului si a secretelor pe care le-a tinut bine ascunse veacuri la rand: haremul, unde sultanul se inconjura de sotii, concubine, sclave, eunuci, paji, pitici si muti, si unde toate evenimentele furtunoase care reverberau pana la granitele indepartate ale imperiului aveau adesea loc. Aceasta este istoria unui edificiu fascinant prin pitorescul si opulenta sa fabuloasa, cutremurator prin paienjenisul de intrigi si tragismul sau si, fara doar si poate, remarcabil prin incarcatura si forta sa politica.
„Capitolele care urmeaza nu sunt o istorie a Imperiului Otoman. Ele sunt, mai degraba, o biografie a familiei si dinastiei Osmanlı, a Casei lui Osman, a celor treizeci si sase de sultani care au condus pe rand Imperiul Otoman timp de douazeci si una de generatii. Cartea deapana povestea acestei familii, a sultanilor, femeilor si copiilor lor, și a celor care au format curtea lor la Topkapı Sarayı si, mai tarziu, in celelalte palate imperiale de pe malul Bosforului, pana la sfarsitul imperiului, in 1923. Aceste palate sunt acum muzee, dar camerele in care au trait sultanii sunt in continuare imbibate de prezenta lor, revenind la viata pentru cei care stiu povestea vietilor lor private in Casa Fericirii." – John Freely