„Iata cartea anului in domeniul teoriei cinematografice. Probleme fundamentale pentru acest domeniu sunt abordate de Christian Ferencz-Flatz cu instrumentarul filosofiei fenomenologice, dar intr-un dialog permanent cu alte scoli de gandire care au modelat istoria reflectiei despre cinema. Acest volum de teorie cinematografica poate fi citit la fel de bine ca o colectie de studii critice – cu deschidere spre probleme teoretice mai largi – despre cinemaul romanesc recent. Chestiuni discutate aprins, dar rareori cu rigoare, in mediile cinematografice si cinefile romanesti ale ultimilor ani – relatia dintre fictiune si nonfictiune, directii „bune” si „rele” in filmul documentar, problema filmului „autoreflexiv” –, isi gasesc elucidari elegante in aceste eseuri. Analiza la care supune Ferencz-Flatz strategiile scenaristice si regizorale desfasurate de Cristi Puiu in Aurora – strategii care fac ca evenimentele povestite si motivatiile personajelor participante la aceste evenimente sa fie greu inteligibile – este nu doar mai meticuloasa decat orice alta analiza intreprinsa pana acum, dar are sanse mari sa fie indepasabila. Tot asa, atunci cand discuta critic solutiile la care a apelat regizorul Radu Jude in Aferim!, pentru a-si problematiza propriul demers de reconstructie cinematografica a unei alte epoci istorice, Christian Ferencz-Flatz acopera acest aspect al filmului cu o luciditate si cu un grad de completitudine fara precedent.” (Andrei Gorzo )