Studiu introductiv si note de Lucian Pricop
Succesul de vanzari si critica al acestei carti ne-a obligat la o noua editie, cu multiple elemente de completare a interpretarii activitatii didactice, stiintifice si, implicit, politice a lui Nae Ionescu. Inainte de a fi ziarist, legionar, om politic, Nae Ionescu a fost profesor, mentorul studentilor interbelici, chiar al unei generatii de intelectuali. Citind acest volum veti intelege cum, aflat la catedra, un intelectual ii poate hipnotiza pe contemporani discutand statutul individului religios. Din pricina identitatii multiple, de profesor, mentor, ideolog, posteritatea lui Nae Ionescu oscileaza intre extreme: „Generatia «Criterion», fudula noastra tanara generatie de acum cincisprezece si zece ani, s-a descompus si a pierit. Niciu­nul dintre noi nu avem inca patruzeci de ani – si sun­tem sfarsiti. Altii, atatia, morti. Noi am fost niste bezmetici, niste nenorociti. In ce ma pri­veste, nu-mi pot reprosa ca am fost fascist. […] Cioran e aici, exilat. Admite ca a gresit in tine­rete. Mi-e greu sa-l iert. A venit sau vine zilele astea Mircea Eliade: pentru el, totul e pierdut, de vreme ce «a invins comu­nismul». Asta e un mare vino­­vat. Dar si Eliade, si Cioran, si imbecilul de Noica, si grasul Vulcanescu si atatia altii (Haig Acterian, Mihail Polihroniade) sunt victimele odi­o­sului defunct Nae Ionescu. Daca nu era Nae Ionescu… am fi avut, astazi, o gene­ratie de conducatori valoroasa, intre 35 si 40 de ani. Din cau­za lui toti au devenit fas­cisti.“ (Eugen Ionescu, 1945) „Nae Ionescu ne-a invatat sa gandim. Geniul lui era, in pri­mul rand, de structura socra­tica; ne ajuta sa cautam si sa scoatem singuri la iveala ade­varul. Nu ni-l da de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga sa ju­de­­cam, noi, cu mijloacele noas­tre, sa tragem singuri con­cluzia propriilor noastre efor­turi. Ne invata cum sa citim un text filosofic si ne indemna sa mer­gem intotdeauna la izvoare: ne interzicea cartile despre un fi­lo­sof sau un sistem de filo­sofie. Nae Ionescu a fost cel dintai profesor care, intr-o vre­me cand pozitivismul si ag­nos­ti­cismul domneau inca in uni­ver­sitatile romanesti, a aratat vali­ditatea metafizicii si a vor­bit cu intelegere despre mistica si despre experienta reli­gi­oa­sa.“ (Mircea Eliade si G. Racoveanu, 1951)