„Dacă odată poezia romantiza lumea, acum ea trebuie să exploreze cu circumspecție falsul romantism consumist care ne învăluie. Anastasia Gavrilovici scrie o poezie energică, chiar exuberantă, despre o lume în bună măsură falsă, căreia îi refuză universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paleativ. Rezistența ei e una eficientă, constând în observație ironică și asociere metaforică, schimbând mereu regulile jocului, pentru că jocul e unul corupt. Umblând prin Berlinul hard-rock sau prin Istanbulul post-atentate, printre rafturile hipermarketurilor pline de «frumusețe hormonizată», urmărindu-l pe mecanicul care îndepărtează resturile de păsări din motorul avionului, după zbor, poeta descoperă sistematic locurile unde apar distorsiunile în rețeaua realului, le subliniază latența, stranietatea, violența. Rezultă o poezie excelentă, o voce originală și autentică, dar mai ales un mesaj care te pune pe gânduri.” - Doris Mironescu