Este o mică taină, un tezaur necunoscut ascuns printre cuvintele înșiruite în pagină, sensul se întrețese cu un lirism nativ, sintagma se structurează instinctiv, conținutul discerne domol între taină și simbol. Nu există formă directă, decantabilă, relevantă instant ori cu sens și trimitere focusate.

Totul este un joc de cuvinte, realocări de înțeles în nevoia de a găsi alte sensuri, alte imagini, alte sugestii indicibile a căror unitate, venită din forța unui puzzle somat instinctiv să releve ori să sugereze, „săgetează” voit spre un cer semantic nemaicutreierat, neconsolat și veșnic neîncheiat.

Astfel scrisul rămâne fereastra prin care sufletul și mintea privesc, din nou, pentru un timp, către sine și către lumea cea mare.

Îngândurări, învolburări, întrezăriri. Iată un titlu de carte tripartit menit să strângă sub o flamură comună, între coperțile aceluiași „răgaz”, un creuzet ideatic marcat uneori de febrile îngândurări întrebătoare, alteori de alerte învolburări lăuntrice și nu de puține ori de întrezăriri reflexive, „turnate” în sintagme ce se străduie a le configura simbolic și scriptic.